TURBÁRE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă². 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba. Vezi definitia »

VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza. Vezi definitia »

cuptușáre s.f. (reg.) căptușire. Vezi definitia »

EBARBÁRE s.f. (Tehn.) Îndepărtarea bavurilor de pe piesele metalice. [< după fr. ébarbage]. Vezi definitia »

MERCERIZÁRE, mercerizări, s. f. Acțiunea de a merceriza și rezultatul ei. – V. merceriza. Vezi definitia »