MONOTONIZÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a face să fie monoton. [< monotoniza]. Vezi definitia »

ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla. Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățământ; autodidaxie. [< autoinstrui]. Vezi definitia »

RETROCEDÁRE s.f. 1. Acțiunea de a retroceda și rezultatul ei. 2. (Rar) Regres. [< retroceda]. Vezi definitia »

ANEANTIZÁRE, aneantizări, s. f. Acțiunea de a aneantiza și rezultatul ei. [Pr.: -ne-an-] – V. aneantiza. Vezi definitia »