PÁNĂ², pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. Vezi definitia »

TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscărilor scoarței terestre; geotectonică. 2. Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar]. Vezi definitia »

MASTOÍDĂ, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. (Rar) Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde. Vezi definitia »

ZOVÉLCĂ s. f. v. zăvelcă. Vezi definitia »

SCHIMONOSEÁLĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) schimoseálă s. f.] – Schimonosi + suf. -eală. Vezi definitia »