PRITOCÍT², -Ă, pritociți, -te, adj. (Despre vin sau zeama de varză, de murături) Care a fost supus pritocirii. – V. pritoci. Vezi definitia »

fărâmít, -ă, adj. (înv.) fărâmat. Vezi definitia »

PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte. Vezi definitia »

OCOLÍT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri sau cotituri; care înconjură. ♦ Fig. Care este făcut sau spus cu înconjur, pe departe. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii. – V. ocoli. Vezi definitia »

ZURĂÍT, -Ă, zurăiți, -te, adj. v. ZURĂI (= ZURUI). – [DEX '98] Vezi definitia »