Definita cuvantului piuar
PIUÁR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu piuar
ȘORECÁR s. m. v. șoricar. Vezi definitia »
RICERCÁR s.n. v. ricercare. Vezi definitia »
EPIFIZÁR, -Ă adj. al epifizei. (< fr. épiphysaire) Vezi definitia »
car (cári), s. m. – Specie de insectă mică dăunătoare (Anobium pertinax). – Var. (înv.) cariu. Lat. caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Pușcariu 293; Candrea-Dens., 259); cf. sp. caronjo, caroncho, arag., port. quara, cat. quer. – Der. cări, vb. (a găuri, a roade, a mînca); cărete, s. m. (car, insectă), pe care Diculescu, Elementele, 455, îl derivă, prin intermediul unei forme ipotetice *scărete, de la gr. σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a suf. -ete, cf. Graur, BL, II, 246-9). Vezi definitia »
TRICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de trei sute de ani. II. s. n. al treilea centenar. (< fr. tricentenaire) Vezi definitia »