DEREFLÉCȚIE s. f. comutare a centrului atenției de la propria persoană la interese exterioare. (< de¹- + reflecție) Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE, tautologii, s. f. 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care, exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune. 3. (Log.) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune. 4. Expresie din logica simbolică, care, în limitele unui sistem formal, este adevărată în orice interpretare. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautologie, lat. tautologia. Vezi definitia »

scurușénie, s.f. (reg.) resturi de argăseală. Vezi definitia »

ADMINISTRÁȚIE s.f. Ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, al unei instituții etc. ◊ Consiliu de administrație = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți pe acțiuni. ♦ Serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor. [Gen. -iei, var. administrațiune s.f. / cf. rus. administrațiia, fr. administration, it. amministrazione, lat. administratio]. Vezi definitia »

POSTULÁȚIE s.f. (Jur.) Drept de a pleda pentru altcineva în fața unei instanțe judiciare; postulare. [Gen. -iei, var. postulațiune s.f. / < fr. postulation, lat. postulatio]. Vezi definitia »