DESUÉT, -Ă adj. Învechit, perimat; care nu se mai obișnuiește, nu mai corespunde spiritului vremii. [Pron. -su-et. / < lat. desuetus, cf. fr. désuet]. Vezi definitia »

TÁCET s. n. (muz.) suspendare a participării unei voci sau unui instrument pe parcursul unei părți, unui fragment, într-o partitură corală sau orchestrală. (< lat. tacet, tace) Vezi definitia »

tréclet (-tă), adj. – Blestemat de trei ori. – Var. triclet. Sl., cf. bg. triklet, rus. trikljatyi și proclet. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

TORCRÉT s. n. mortar din ciment și nisip. (< germ. Torkret) Vezi definitia »

ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Rar; colectiv) Mulțime de haine, de țoale. – Țoală + suf. -et. Vezi definitia »