CÁSCĂ s. f. 1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului. ♦ ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict. ◊ acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul. 2. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque) Vezi definitia »

ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din anosti + suf. -eală. Vezi definitia »

pumnátă, pumnáte, s.f. (reg.) bentiță cusută de jur împrejurul părții de jos a rochiței. Vezi definitia »

COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (Biochim.) Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. – Din fr. coenzyme. Vezi definitia »

GLÁMNICĂ, glamnice, s. f. (Pop.) Șervet răsucit în formă de colac, pe care îl pun femeile pe creștet când cară pe cap greutăți. – Din bg. glavnik. Vezi definitia »