Definita cuvantului planeză
PLANÉZĂ, planeze, s. f. Interfluviu înclinat cu contur triunghiular delimitat de văi înguste, format pe pantele conurilor vulcanice. – Din fr. planèze.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu planeză
rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »
AROMORFÓZĂ s. f. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluției filogenetice. (< fr. aromorphose) Vezi definitia »
GESTÓZĂ s.f. (Med.) Ansamblul manifestărilor patologice care însoțesc sarcina; disgravidie. [< germ. Gestose]. Vezi definitia »
cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »
MITÓZĂ, mitoze, s. f. Diviziune celulară caracterizată prin apariția cromozomilor. – Din fr. mitose. Vezi definitia »