Definita cuvantului plac
PLAC s. n. (Azi mai ales în loc. adv.) Plăcere. ◊ Loc. adv. Pe (sau după) plac (ori placul cuiva) = după voia, după gustul (cuiva). După bunul plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva). ◊ Expr. A fi la bunul plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva. – Din plăcea (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plac
PARALÁC s. n. grup de rășini sintetice (ne)modificate de uleiuri vegetale, dizolvate sau nu în solvenți organici, folosite la fabricarea lianților pentru cerneluri de tipar, emailuri, vopsele, a lacurilor etc. (< para1- + lac) Vezi definitia »
zabrác (înv.) (za-brac) s. n. Vezi definitia »
cazác (-ci), s.m. – 1. Membru al unei comunități militare autonome așezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. Tc. kazak „aventurier” (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. căzăcească, s.f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăcește, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s.f. (mulțime de cazaci); cazacliu, s.m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli „originar din țara cazacilor”; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia). Vezi definitia »
TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak. Vezi definitia »
pârjác, pârjáci, s.m. (reg.) om sau animal nedezvoltat de ajuns, impotent. Vezi definitia »