Definita cuvantului planator
PLANATÓR, planatoare, s. n. Piesă componentă a unei matrițe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafața unui obiect. – Plana2 + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu planator
zigospór (rar) (-gos-por / -go-spor) s. m., pl. zigospóri Vezi definitia »
MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur]. Vezi definitia »
TERMISTÓR, termistori, s. m. Semiconductor a cărui rezistență variază puternic cu temperatura. – Din engl. thermistor. Vezi definitia »
SERIALIZÓR s. m. operator care efectuează serializarea. (< fr. sérialiseur) Vezi definitia »
stârvitór, stârvitoáre, adj. (înv.) care este ca un stârv; stârvos. Vezi definitia »