Definita cuvantului toamnă
TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu toamnă
sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII. Vezi definitia »
INVERTÁZĂ, invertaze, s. f. (Biol.) Enzimă produsă de drojdia de bere și de mucoasa intestinală și care transformă zahărul în glucoză și în fructoză; invertină. – Din fr. invertase, germ. Invertase. Vezi definitia »
țârțăríță, țârțăríțe, s.f. (reg.) 1. măzăriche. 2. oreșniță. 3. neghină. Vezi definitia »
TROPOSFÉRĂ s.f. Strat inferior al atmosferei terestre, până la 10-11 km, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite. [< fr. troposphère, cf. gr. tropos – schimbare, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
ARHEBIÓZĂ s. f. originea vieții pe Pământ. (< fr. arhébiose) Vezi definitia »