Definita cuvantului picador
PICADÓR, picadori, s. m. Persoană care participă la luptele cu tauri, stând călare în arenă, înarmat cu o lance, și împingând taurul spre toreador sau matador ori intervenind când viața acestora este în primejdie. – Din fr. picador.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu picador
mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime). Vezi definitia »
MECANORECEPTÓR, mecanoreceptori, s. m. Organ de simț care recepționează acțiuni mecanice (atingere, presiune, tracțiune). – Mecano- + receptor. Vezi definitia »
CARBONIZATÓR s. n. aparat pentru carbonizarea lemnului. (< fr. carbonisateur) Vezi definitia »
PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore]. Vezi definitia »
ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri). Vezi definitia »