POIÁNĂ, poieni, s. f. Suprafață de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci și acoperită cu iarbă și cu flori; luminiș. [Pr.: po-ia-. – Pl. și: poiene] – Din sl. poljana. Vezi definitia »

UROTROPÍNĂ s.f. Medicament obținut prin acțiunea formolului asupra amoniacului, întrebuințat mai ales ca antiseptic al căilor urinare. [< fr. urotropine]. Vezi definitia »

CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr. concertine]. Vezi definitia »

CARIOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Mod de înmulțire a celulelor vii caracterizat prin transformări în structura nucleului, care se divide indirect; mitoză. [Pron. -ri-o-, var. cariocineză s.f. / < fr. caryocinèse, cf. gr. karyon – nucleu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

ZÚLĂ s. f. (Argou) În expr. A face zulă = A fura. (etim. controv., posib. din zulie) Vezi definitia »