FINÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) sfârșit. 2. care arată scopul. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală. II. s. n. încheiere, sfârșit. ◊ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. III. s. f. 1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții. 2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol. 3. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< fr. final, lat. finalis) Vezi definitia »

TAGÁL, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține principalei populații din insulele Filipine. ◊ (s. f.) limbă malaio-polineziană vorbită în Filipine; tagalogă. (< fr. tagal) Vezi definitia »

INCREMENTÁL, -Ă adj. (despre mărimi scalare) care se referă la un increment al unei alte mărimi. (< engl. incremental) Vezi definitia »

ATOMÁL s. n. revelator fotografic pentru granulație foarte fină. (< germ. Atomal, n. com.) Vezi definitia »

PARENTÁL, -Ă, parentali, -e, adj. (Rar) Care se referă la părinți; ereditar. – Din fr. parental. Vezi definitia »