Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag, drapel, stindard. ♦ Spec. Steag al unei unități militare. [Pr.: -di-e-] – Din it. bandiera.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
MANGANOCONIÓZĂ s. f. penumoconioză produsă de mangan și sărurile sale. (< mangan + conioză) Vezi definitia »
șufăreálă, șufăréli, s.f. (reg.) înșelare, escrocare. Vezi definitia »
HALÉNĂ s. f. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. ◊ respirație urât mirositoare. (< fr. haleine) Vezi definitia »
șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar). Vezi definitia »
PATÉRĂ s. f. 1. (ant.) vas ritual în formă de farfurie, la libații. 2. cuier. 3. (electr.) rozetă. (< fr. patère, lat. patera) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z