TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis. Vezi definitia »

ASPERSIÚNE s. f. Stropire a unei culturi agricole cu aspersorul. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aspersion, lat. aspersio, -onis. Vezi definitia »

EXTRACȚIÚNE s.f. v. extracție. Vezi definitia »

înmormântăciúne s.f. (înv.) înmormântare. Vezi definitia »

a ține (expr.) de poala / de poalele ei expr. a nu-i lăsa (cuiva) prea multă libertate de acțiune, a dispune (de cineva). Vezi definitia »