SCANDINÁV, -Ă, scandinavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Scandinaviei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scandinaviei sau populațiilor ei, privitor la Scandinavia sau la populațiile ei. – Din fr. scandinave. Vezi definitia »

sprav s.n. (înv. și reg.) fir de praf, de pleavă. Vezi definitia »

JIRÁV, -Ă, jiravi, -e, adj. (Reg.) 1. Iute la fire; aspru. 2. Convalescent. [Var.: (2) jirnáv, -ă adj.] – Comp. ghirav (= firav). Vezi definitia »

hârcáv, hârcávă, adj. (înv.) bâlbâit, gângav, fâicav. Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »