Definita cuvantului plenipotență
PLENIPOTÉNȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotență
mocârță s.f. (reg.) om mojic, necioplit, bădăran. Vezi definitia »
BÍLĂ1, bile, s. f. (Anat.) Fiere. – Din fr. bile, lat. bilis. Vezi definitia »
rățușcă, rățuște s. f. homosexual care practică felația. Vezi definitia »
STRADÉLĂ s.f. Stradă mică; străduță. [< it. stradella]. Vezi definitia »
pe sub mână, pe sub tejghea expr. pe ascuns, în mod clandestin. Vezi definitia »