INTELIGÉNȚĂ s. f. capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz) Vezi definitia »

PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. Vezi definitia »

ALIDÁDĂ, alidade, s. f. Dispozitiv cu care sunt prevăzute diferite aparate speciale și care servește la formarea și la măsurarea unghiurilor. – Fr. alidade (lat. lit. alidada). Vezi definitia »

INCONSECVÉNȚĂ s.f. Lipsă de consecvență în idei, în acțiuni. [< lat. inconsequentia, cf. fr. inconséquence]. Vezi definitia »

CABLOGRÁMĂ s.f. Comunicare transmisă printr-un cablu submarin. [< fr. câblogramme, cf. fr. câble – cablu, gr. gramma – scriere]. Vezi definitia »