CÁPĂ, cape, s. f. 1. Pelerină (scurtă) de blană sau de stofă. ◊ Expr. De capă și spadă = (despre filme, opere literare etc.) de aventuri cu multe dueluri, înfruntări violente etc. 2. Dispozitiv de protecție aplicat la mașini, ferăstraie etc. pentru a preîntâmpina accidentele. 3. (Mar.) Orientare a unei nave pentru a rezista unui timp neprielnic, cu vânt foarte puternic. – Din fr. cape. Vezi definitia »

ASTENOSFÉRĂ (‹ fr. {i}) s. f. Parte constituentă a a Terrei, situată sub litosferă între adîncimile 70-150 km și 600-700 km, cu vîscozitate relativ scăzută deoarece materia există într-un stadiu de fuziune parțială. A. este caracterizată de scăderea accentuată a vitezei undelor seismice (7,6 km/s-4 km/s). Vezi definitia »

dătătúră, dătătúri, s.f. (înv.) lovitură. Vezi definitia »

GURĂ aftă, bot, bușon, cățea, cioc, cioclonț, ciocomengo, clanță, clempano, cloanță, clonț, cobză, cutia vorbirii, fermoar, flașnetă, flaut, fleancă, fleoarță, flisc, flit, gingie, goarnă, govie, ială, mijă, morișcă, mozgă, muian, muie, muștiuc, muzicuță, ocarină, papacioacă, papagal, papiț, papiță, plisc, pupătoare, pupăză, rât, scuipătoare, teflu, țarcă, țiu, zotcă. Vezi definitia »

GUANIDÍNĂ s.f. Substanță organică solidă, care se găsește în natură în aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine]. Vezi definitia »