DISIPÁȚIE s. f. 1. disipare; cheltuială nechibzuită; exces. 2. (fig.) neatenție. ◊ dezmăț, desfrâu. (< fr. dissipation) Vezi definitia »

CISTINURÍE s. f. eliminare urinară de cistină în exces. (< fr. cystinurie) Vezi definitia »

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia. Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s.f. 1. Mijloc de legătură între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.). 2. (Lit.) Figură retorică prin care un orator sau un autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. [Gen. -iei, var. comunicațiune s.f. / cf. fr. communication, lat. communicatio]. Vezi definitia »

PSIHOLEPSÍE s. f. scădere bruscă, de scurtă durată, a tensiunii psihologice, manifestată prin suspendarea proceselor intelectuale. (< fr. psycholepsie) Vezi definitia »