MONOMÉMBRĂ adj.f. (Gram.; despre propoziții) Formată dintr-o singură parte de propoziție principală, fără ca cealaltă să fie presupusă sau subînțeleasă. [Cf. fr. monomembre]. Vezi definitia »

STEATÓZĂ s.f. Degenerescență a unui țesut sau organ, cauzată de invadarea lui cu grăsimi. [< fr. stéatose]. Vezi definitia »

PNEUMÁTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale altor gaze. [< fr. pneumatique]. Vezi definitia »

PROCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei particule etc. în poziție proclitică; antepunere. (< fr. proclise) Vezi definitia »

MAGNETOSTÁTICĂ s.f. Parte a electromagnetismului care studiază câmpul magnetic invariabil din substanțe sau din vid. [Gen. -cii. / < fr. magnétostatique]. Vezi definitia »