DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce + suf. -ăreț. Vezi definitia »

ranț (-țuri), s. n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv. Vezi definitia »

ȘLIȚ s. n. 1. șanț cu secțiune mică, într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. despicătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine ori la partea anterioară a pantalonilor. (< germ. Schlitz) Vezi definitia »

HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț. Vezi definitia »

păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »