INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia. Vezi definitia »

HĂINIȘOÁRĂ, hăinișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui haină; hăinuță. – Haină + suf. -ișoară. Vezi definitia »

SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță. Vezi definitia »

hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei. Vezi definitia »

xenománă s. f., g.-d. art. xenománei; pl. xenománe Vezi definitia »