BATJÓCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjócoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc). Vezi definitia »

TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone) Vezi definitia »

străstuiálă, străstuiéli, s.f. (înv.) trudă, strădanie, efort, osteneală. Vezi definitia »

PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire]. Vezi definitia »

RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence. Vezi definitia »