ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera. Vezi definitia »

întărâtătúră s.f. (reg., înv.) întărâtare. Vezi definitia »

LACTESCÉNȚĂ s. f. stare a unui lichid lactescent. (< fr. lactescence) Vezi definitia »

BÁBIȚĂ¹, babițe, s. f. 1. (Ornit.) Pelican. 2. Nume dat la două specii de ciuperci, în forma unei copite de cal, care cresc pe copaci și din care se prepară iasca (Polyporus fomentarius, polyporus ignarius). – Din bg., scr. babica. Vezi definitia »

FRUNZÚȚĂ, frunzuțe, s. f. (Pop.) Frunzuliță. – Frunză + suf. -uță. Vezi definitia »