APOZITÍV, -Ă adj. care servește ca apoziție; apozițional. ♦ propoziție ~ă = propoziție cu rol de apoziție, pe lângă (un element din) regentă. (< fr. appositif) Vezi definitia »

REPROBATÍV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv]. Vezi definitia »

CĂCĂLIV, căcălivi, s.m. 1. Ingălat, prost, necizelat, suprficial in tot ce face, persoana căreia toate îi ies pe dos. Vezi definitia »

CONTINUATÍV, -Ă adj. Susceptibil de a continua. [Pron. -nu-a-. / cf. fr. continuatif]. Vezi definitia »

PUTATÍV, -Ă adj. (jur.) presupus a avea existență legală. ♦ căsătorie ~ă = căsătorie încheiată de bunăvoie, dar în necunoașterea unor cauze ce împiedică validitatea ei. (< fr. putatif, lat. putativus) Vezi definitia »