OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie. Vezi definitia »

GLACIARIZÁȚIE s. f. proces de extindere a ghețarilor ca urmare a unei alimentări abundente. (< fr. glaciarisation) Vezi definitia »

TIFLOPEDAGOGÍE s.f. Ramură a defectologiei având ca obiect educarea și instruirea copiilor nevăzători. [Gen. -iei. / < fr. typhlopédagogie, cf. gr. typhlos – orb, fr. pédagogie]. Vezi definitia »

pășunăríe, pășunăríi, s.f. (reg.) pășune (pentru cai); pășunărit. Vezi definitia »

ELECTROTOMÍE s.f. Secționare a țesuturilor prin folosirea proprietăților curenților electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrotomie]. Vezi definitia »