AEROTRIANGULÁȚIE s. f. metodă de determinare a punctelor de triangulație prin aerofotograme. (< fr. aérotriangulation) Vezi definitia »

BIOSPEOLOGÍE (‹ {s} bio + speologie) s. f. Știință care studiază formele de viață din mediul cavernicol. Ia naștere ca disciplină științifică din inițiativa savantului român Emil Racoviță (1907), care-i trasează problematica și planul de lucru al cercetărilor viitoare, și se consolidează ca știință de sine stătătoare, cu obiect și metodică specifice de lucru. Vezi definitia »

POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie]. Vezi definitia »

ENTEROPATÍE s.f. (Med.) Boală a intestinelor. [Gen. -iei. / < fr. entéropathie, cf. gr. enteron – intestin, pathos – suferință]. Vezi definitia »

POLIURÍE s.f. Eliminare abundentă de urină. [Pron. -li-u-, gen. -iei. / < fr. polyurie, cf. gr. polys – mult, ouron – urină]. Vezi definitia »