Definita cuvantului poc
POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poc
tărâmbóc adj. (reg.) (pământ) tare, vârtos. Vezi definitia »
NOSTÓC s. m. algă albastră microscopică, din solurile umede. (< fr. nostoc) Vezi definitia »
GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. Vezi definitia »
BARÓC, -Ă, (rar) baroci, -e, adj. (În expr.) Stil baroc = stil artistic dezvoltat în sec. XVII-XVIII, caracterizat prin excesul de ornamentare complicată, de înflorituri, precum și (în arhitectură) prin neregularitatea liniilor și prin monumentalitate. – Fr. baroque. Vezi definitia »
ALPENȘTÓC s. n. baston cu vârful metalic, ascuțit, folosit în alpinism. (< germ. Aplenstok, fr. alpenstock) Vezi definitia »