ÎNCORPORÁȚIE s. f. 1. încorporare. 2. construcție gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el și dând naștere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio) Vezi definitia »

ECOMIMÍE s. f. paramimie constând în repetarea mimicii interlocutorului, la schizofrenici. (< fr. échomimie) Vezi definitia »

HIDROTIMETRÍE, hidrotimetrii, s. f. Măsurare a durității unei ape. – Din fr. hydrotimétrie. Vezi definitia »

cósie² s.f. (înv.) condiment. Vezi definitia »

SIMBOLOGÍE s. f. Domeniu care studiază și explică simbolurile. – Din engl. symbology. Vezi definitia »