Definita cuvantului pocăință
POCĂÍNȚĂ s. f. (În practicile creștine) Căință pentru păcatele săvârșite; p. gener. regret pentru o faptă rea, o greșeală etc.; pocăială. – Pocăi + suf. -ință.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pocăință
SÉRĂ s. f. încăpere special amenajată pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. (< fr. serre) Vezi definitia »
PALAVRAGEÁLĂ s. f. v. pălăvrăgeală. Vezi definitia »
TÂRȘIITÚRĂ s. f. v. târșâitură. Vezi definitia »
MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva; neadevăr. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunică (2). – Lat. mentio, -onis. Vezi definitia »
PROCURATÚRĂ, procuraturi, s. f. Organ al puterii de stat în sarcina căruia intră supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță; p. ext. clădire în care își are sediul acest organ al puterii de stat. – Din rus. prokuratura. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z