POLINUCLEÓZĂ, polinucleoze, s. f. Boală manifestată prin creșterea numărului de leucocite polinucleare din sânge. [Pr.: -de-o-] – Din fr. polynucléose. Vezi definitia »

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena) Vezi definitia »

LUCIFERÍNĂ s.f. Substanță fotogenă secretată de licurici. [< fr. luciférine, cf. lat. lux – lumină, ferre – a purta]. Vezi definitia »

PROCIDÉNȚĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea]. Vezi definitia »

UREÁZĂ s. f. inzimă care acționează asupra ureei, descompunând-o în amoniac și bioxid de carbon. (< fr. uréase) Vezi definitia »