Definita cuvantului procidență
PROCIDÉNȚĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procidență
MANDOLINÁTĂ s. f. serenadă executată cu acompaniament de mandolină. (< it. mandolinata) Vezi definitia »
MANȘÉTĂ s. f. 1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc. 2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ◊ indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat. 5. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul. (< fr. manchette, germ. Manschette) Vezi definitia »
Brichetă cu dimensiuni mici, obținută prin aglomerarea (presarea) materialelor mărunte. Microbricheta poate fi urmată de denumirea materialului din care a fost obținută, ex. microbrichetă din lemn (cunoscută în denumirea comercială internațională peletă) = combustibil solid cu putere calorică superioară obținut prin extruderea materialului lemnos mărunțit și uscat. Vezi definitia »
prihoáță s.f. (reg.) loc în pădure pe unde trece vânatul; potecă, cărare, prihod. Vezi definitia »
hanțúșcă, hanțúște, s.f. (reg.) femeie sau fată afurisită. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z