răsbicí (-césc, -ít), vb. – 1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o pușcă. – Var. răzbici. Sb. razbučiti (Candrea). În Olt. – Der. răsbici, s. n. (bețigaș cu care se curăță pușca de soc). Vezi definitia »

bernevíci s. m. pl. – Pantaloni tipici, din postav alb, ițari. Var. berneveci, bernavici, birneveci, etc. Mr. pănăvrachi, binivreți, megl. briniveți. Bg., sb. benevreci (Cihac, II, 12; cf. alb. brendevek). Totuși, după Berneker 49 cuvîntul nu este de origine sl. Vezi definitia »

taci Vezi definitia »

prodáci, prodáci, s.m. (reg.) persoană trimisă înaintea unei armate pentru a face provizii. Vezi definitia »

CRUCI- elem. „cruce”. (< fr. cruci-, cf. lat. crux, crucis) Vezi definitia »