Definita cuvantului răsbici
răsbicí (-césc, -ít), vb. – 1. A străpunge, a perfora. – 2. A goli o creangă de soc pentru a face o pușcă. – Var. răzbici. Sb. razbučiti (Candrea). În Olt. – Der. răsbici, s. n. (bețigaș cu care se curăță pușca de soc).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răsbici
îmbisericí, îmbisericésc, vb. IV refl. (reg.) a se introduce în rândul credincioșilor, a se număra printre credincioși. Vezi definitia »
broci s. m. – 1. Culoare roșu-aprins, ocru roșu. – 2. Roibă (Rubia tinctorum). Sb. broč (Cihac, II, 69). Sec. XVIII, puțin folosit. Vezi definitia »
TÚCI, (2), tuciuri, s. n. 1. Fontă. 2. Ceaun, vas (de fontă). – Din tc. tuç (lit. tunç). Vezi definitia »
MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ A realiza relația dintre alți doi termeni; a media. – V. mijloc. Vezi definitia »
BURLĂCÍ, burlăcesc, vb. IV. Intranz. A duce viață de burlac; holtei2. – Din burlac. Vezi definitia »