MAGNILOCVÉNȚĂ s.f. (Liv.) Calitate a celui ce este magnilocvent. [Cf. it. magniloquenza]. Vezi definitia »

părălúșă, părălúșe, s.f. (reg.) părăluță, bănuț. Vezi definitia »

ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave]. Vezi definitia »

MECANOSTRUCTÚRĂ s. f. structură funcțională a țesuturilor și organelor, rezultat al adaptărilor acestora de-a lungul filogeniei și ontogeniei, sub influența factorilor mecanici (< mecano- + structură) Vezi definitia »

tárcă s.f. (reg.) tort subțire. Vezi definitia »