COCLÍT, -Ă, cocliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de aramă) Acoperit cu cocleală (1). ♦ (Despre obiecte metalice) Oxidat. 2. (Despre mâncăruri) Care a căpătat cocleală (2). ♦ (Despre gură) Cu o senzație neplăcută, amară, ca de aramă coclită. ♦ (Despre gust) Specific coclelii; amar. – V. cocli. Vezi definitia »

PROTOFÍT s. n. organism vegetal unicelular sau colonial, la baza evoluției regnului vegetal. (< fr. protophyte) Vezi definitia »

taclít (-te), s. n. – 1. Țesătură orientală de mătase dungată. – 2. Fîșie, cingătoare de mătase. Tc. takliht ‹ arab. taklid (Șeineanu, II, 341; Lokotsch 1198), cf. bg. taklit. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

sticluít, sticluítă, adj. (reg.; despre ferestre, uși etc.) care are geamuri. Vezi definitia »

poștărít, poștăríturi, s.n. (înv.) corvoadă făcută de țărani în serviciul de transporturi cu poștalionul; poștărie. Vezi definitia »