Definita cuvantului polenizare
POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polenizare
OSEBÍRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi. Vezi definitia »
ATAȘÁRE s. f. Acțiunea de a (se) atașa. Vezi definitia »
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. Vezi definitia »
ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s. f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mișcare bruscă și involuntară a corpului sau a unei părți a corpului. – V. zvâcni. Vezi definitia »
SCULPTÁRE s.f. Acțiunea de a sculpta și rezultatul ei; sculptat. [< sculpta]. Vezi definitia »