ORGANOLOGÍE s. f. 1. organografie (1). 2. studiul istoriei instrumentelor muzicale. (< fr. organologie) Vezi definitia »

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. ◊ Expr. A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct inițial al unui proces de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar; publicare. – Fr. apparition (lat. lit. apparitio, -onis). Vezi definitia »

DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie. Vezi definitia »

SOMATOSCOPÍE s.f. Examinare vizuală a constituției somatice. [Gen. -iei. / < germ. Somatoskopie, cf. gr. soma – corp, skopein – a privi]. Vezi definitia »

BUCĂLÁIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie. Vezi definitia »