MORFOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază forma și structura organismelor animale și vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~ a solului = ramură a științei solului care studiază constituția profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie) Vezi definitia »

ONIROLOGÍE s. f. studiu științific al mecanismului și conținutului viselor. (< fr. onirologie) Vezi definitia »

reconvérsie (schimbare profesională) (-si-e) s. f., art. reconvérsia (-si-a), g.-d. art. reconvérsiei; pl. reconvérsii, art. reconvérsiile (-si-i-) Vezi definitia »

IRÚPȚIE s. f. izbucnire violentă; năvălire, revărsare. (< fr. irruption, lat. irruptio) Vezi definitia »

ELECTRONOGRAFÍE, electronografii, s. f. (Med.) 1. Metodă de investigare a câmpurilor electrice din corpul uman, precum și a modificărilor acestora, în condiții de boală. 2. (Concr.) Imagine a câmpurilor electrice clin corpul uman; clișeu cu această imagine. – Din engl. electrography. Vezi definitia »