Definita cuvantului polonic
POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polonic
CONTRAPÚNCTIC, -Ă adj. Scris după regulile contrapunctului. [Cf. fr. contrapuntique]. Vezi definitia »
VENÉRIC, -Ă adj. (despre boli) care atacă organele sexuale; răspândit prin contact sexual; venerian. (< germ. venerisch) Vezi definitia »
PREATÓMIC, -Ă adj. anterior descoperirii și utilizării energiei atomice. (< pre- + atomic) Vezi definitia »
ZINCOGRÁFIC, -Ă, zincografici, -ce, adj. Care se întrebuințează în zincografie, de zincografie. – Din fr. zincographique. Vezi definitia »
ENDOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la endoscopie. [< fr. endoscopique]. Vezi definitia »