Definita cuvantului notar
NOTÁR, notari, s. m. 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativă a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu notar
ortár, ortári, s.m. (reg.) miner care lucrează cu sfredelul. Vezi definitia »
STATUÁR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius) Vezi definitia »
CREPUSCULÁR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [Cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare]. Vezi definitia »
protopotár, s.m. (înv.) protopop, protoprezbiter. Vezi definitia »
SUBLOCATÁR, -Ă s. m. f. subchiriaș. (după fr. sous-locataire) Vezi definitia »