VERNACULÁR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire) Vezi definitia »

TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius. Vezi definitia »

CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar. Vezi definitia »

TROACÁR s.n. Jachetă femeiască lungă; un fel de pardesiu trei sferturi. [Pl. -re. / < fr. trois-quarts]. Vezi definitia »

ONORÁR² s. n. v. onorariu. Vezi definitia »