Definita cuvantului pomeni
POMENÍ, pomenesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenționat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ Refl. impers. A se menționa lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație; a se aminti, a se cita. ◊ Expr. Nici că se pomenește! (sau unde se pomenește?) = nici vorbă, nici pomeneală. 2. Tranz. și intranz. A ține minte, a-și aduce aminte, a-și aminti. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A aniversa, a comemora, a sărbători. 3. Tranz. A apuca să vezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă. 4. Tranz. A vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situație. ♦ Refl. A se afla, a se vedea (pe neașteptate) în fața cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situație neașteptată. ◊ Expr. Te pomenești că... = poate că..., se poate întâmpla că...; nu cumva... 5. Tranz. (În ritualul creștin) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinității asupra lui, pentru a obține iertarea păcatelor lui etc. 6. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) trezi din somn. – Din sl. pominĕti.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pomeni
PLIȚĂNÍ, plițănesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A plescăi, a lipăi. – Onomatopee. Vezi definitia »
pretutíndeni adv. – Peste tot. – Var. pretutindene(a), tutindeni, tutindere(a), (pre)tutindine(a). Origine îndoielnică. Pare cuvînt comp. din pre tot, cu un element obscur, cf. aiurea. După Miklosich, Sitzungsber. Akad. Wien, C, 235, acest element ar fi lat. inde, cf. REW 328. Din lat. per totum inde, după Pușcariu 1378; per tot inde, după Candrea; per tot unde, cu -re după Candrea-Dens., 856. Vezi definitia »
PIRENI-, -PIRÉN elem. „sâmbure, nucleu, corpuscul”. (< fr. pyréno-, -pyrène, cf. gr. pyren) Vezi definitia »
convení (-vín, -ít), vb.1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înțelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenție. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; conveniență, s. f. din fr. Cf. cuveni. Vezi definitia »
BRACCIOLINI, Poggio (1380-1459), umanist italian. A descoperit manuscrisele unor scriitori antici (Plaut, Lucrețiu etc.); tratate de morală, culegeri de anecdote, o istorie a Florenței. Primul dintre umaniști care afirmă originea romană a poporului român. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z