TEROFÍTĂ, terofite, s. f. Plantă erbacee anuală lipsită de capacitatea de a-și forma organe de iernare (muguri, rizomi) și care se înmulțește numai prin semințe. ◊ (Adjectival) Plantă terofită. – Din fr. thérophytés. Vezi definitia »

BRAMBUREÁLĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. – Bramburi + suf. -eală. Vezi definitia »

IMPEDÁNȚĂ s.f. 1. (Fiz.) Rezistență aparentă în cazul curenților alternativi. 2. Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător. [< fr. impédance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a împiedica]. Vezi definitia »

SENÉSTRĂ I. adj. (despre cochilia moluștelor gasteropode) răsucită de la dreapta spre stânga. II. s. f. (herald.) partea stângă a unui blazon, a unui scut. (< fr. senestre, lat. sinistra) Vezi definitia »

BROȘÉTĂ s.f. Broșă de dimensiuni reduse. [< fr. brochette]. Vezi definitia »