subalternitáte s.f. (înv.) raport între superior și inferior; subalternare. Vezi definitia »

SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus]. Vezi definitia »

PARȚIALITÁTE s.f. (Rar) Atitudine părtinitoare; părtinire. [Cf. fr. partialité]. Vezi definitia »

PROBITÁTE s. f. cinste; integritate, onestitate. (< fr. probité, lat. probitas) Vezi definitia »

MASCULINITÁTE s.f. Ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului masculin. [Cf. fr. masculinité]. Vezi definitia »