AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți. Vezi definitia »

ZĂLOGÍRE, zălogiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zălogi și rezultatul ei. – V. zălogi. Vezi definitia »

BOSCONÍRE, bosconiri, s. f. v. BOSCONI. – [DLRM] Vezi definitia »

inătoáre, s.f. (înv.; în mitologia populară) femeie lacomă și urâtă care mănâncă oameni. Vezi definitia »

TACHINÁRE s.f. Acțiunea de a tachina și rezultatul ei. [< tachina]. Vezi definitia »