Definita cuvantului popor
POPÓR, popoare, s. n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei țări, populația unei țări; cetățenii unui stat; națiune, neam, norod. ♦ (Înv.) Populația unei cetăți, a unui oraș, a unui sat (ori a unei părți dintr-un sat) sau a unei unități teritoriale formate din mai multe sate. 3. Masa muncitoare; grosul populației; norod; spec. țărănime. ◊ Loc. adj. Din popor = care face parte din grosul populației; de origine socială modestă. 4. (La sg.; colectiv) Număr nedefinit (dar mare) de persoane, mulțime mare de oameni strânși la un loc; poporație, poporime. 5. (Înv.) Totalitatea credincioșilor care aparțineau aceluiași cult sau aceleiași parohii. [Var.: (înv.) pópol, pópul s. m.] – Cf. lat. populus, it. popolo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu popor
HALÓR s. m. muncitor care lucrează la halajul navelor. (< fr. haleur) Vezi definitia »
CODIFICATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care codifică (2). II. s. n. (inform.) dispozitiv care efectuează codificarea; codor. (< fr. codificateur) Vezi definitia »
ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În sintagma) Mușchi aductor = mușchi2 care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Din fr. adducteur, lat. adductor. Vezi definitia »
atragator, încântator Vezi definitia »
TOTALIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă totalul rezultatelor parțiale ale mai multor operații. // s.n. Aparat care servește să totalizeze mecanic mai multe numere. [Cf. fr. totalisateur]. Vezi definitia »